Șalazionul este o inflamație cronică, de natură benignă, a unei glande meibomiene (glandele sebacee aflate în grosimea pleoapei).
Se manifestă printr-un nodul rotund, nedureros la început, localizat în pleoapă (superioară sau inferioară). Apare atunci când canalul glandei se blochează, iar secrețiile lipidice se acumulează.
Deși seamănă la început cu un orjelet (ulcior), spre deosebire de acesta:
• nu este infecțios;
• nu provoacă durere acută (decât uneori, în fazele incipiente);
• persistă mai mult timp și tinde să se organizeze sub formă de chist.
• Obstrucția canalului glandelor meibomiene;
• Blefarita cronică;
• Rozaceea oculară;
• Igienă deficitară a pleoapelor;
• Nodul rotund, ferm, pe pleoapă;
• Ușoară sensibilitate locală la început, dar de obicei nedureros;
• Roșeață discretă a pleoapei;
• În cazuri mari, poate apăsa pe cornee și provoca vedere încețoșată.
• Comprese calde (10–15 minute, de 2–3 ori/zi) pentru a fluidiza secrețiile;
• Masaj blând al pleoapei pentru a favoriza drenajul;
• Igienă oculară cu șervețele oculare sau soluții speciale cu rol terapeutic.
• Picături sau unguente antibiotice/antiinflamatoare dacă există inflamație sau suprainfecție numai la recomandarea medicului oftalmolog;
• În caz de șalazion recurent, medicul poate recomanda tratament general cu antibiotic.
• Injectarea locală de substanţe antiinflamatoare ( corticosteroizi) pentru reducerea inflamației;
• Excizie chirurgicală minoră – realizată de oftalmolog atunci când nodulul persistă și nu răspunde la metodele conservatoare.
Șalazionul nu este periculos, dar poate fi deranjant estetic și funcțional. Cu o abordare corectă, majoritatea cazurilor se rezolvă, însă unele pot recidiva, mai ales la pacienții cu blefarită cronică sau rozacee.