Deci sindromul de ochi uscat nu este doar un disconfort, este o afecțiune complexă care trebuie să fie prevenită, diagnosticată și tratată.

Ce este filmul lacrimal și care sunt rolurile sale?

Filmul lacrimal este compus din 3 straturi:

• mucinic: in contact direct cu suprafata corneană
• apos – intermediar: cel mai gros dintre cele trei straturi
• lipidic - la exterior: in contact direct cu mediul extern

Fiecare strat are un rol specific:

• stratul mucinic: ajută la aderența și repartizarea uniformă a stratului apos pe suprafața corneeană
• stratul apos: este vehicul pentru nutrienți, oxigen și conține multe substanțe cu caracter protector, cum ar fi unele imunoglobuline ale sistemului imunitar
• stratul lipidic: are rol de a limita frecarea și evaporarea excesive si trebuie distribuit continuu pe suprafața oculara, prin clipit, deoarece tinde să se conglomereze așa cum se întamplă cu grăsimea suspendată într-un vas cu lichid

Clasificarea principală a Sindromului de ochi uscat este făcută prin împărțirea în doua mari categorii:

• Sindrom de ochi uscat prin deficit apos: : datorată secreției lacrimale reduse( sindrom Sogren sau deficințe ale glandelor lacrimale, reflex lacrimal blocat, canale lacrimale blocate sau medicație sistemică inhibitorie)
• Sindrom de ochi uscat evaporativ: datorată evaporarii excesive, care la randul sau poate fi din cauze intrinseci (disfunctia glandelor lacrimale, defecte de închidere a pleoapelor, folosirea unor medicamente, rată scazută de clipire) sau extrinseci (deficit de vitamina A, folosirea lentilelor de contact, boli ale suprafeței oculare, cum sunt alergiile, conservanții din picăturile oftalmologice)

Cea din urmă se întâlnește cel mai frecvent.

Cauzele care contribuie la apariția sindromului de ochi uscat sunt numeroase:

Varsta înaintată - odata cu trecerea anilor glandele lacrimale se atrofiaza determinand alteratarea progresiva a calității filmului lacrimal

Menopauza - la femeile care trec prin aceasta etapă, datorita dezechilibrelor hormonale, glandele lacrimale sufera o atrofie progresiva

Lentilele de contact - utilizarea lor prelungită determina creșterea evaporararii lacrimilor ceea ce induce alterări ale suprafeței oculare

Afecțiuni ale pleopelor - inflamația cronică a pleoapelor - blefarita care, prin afectarea anumitor glande determina modificări ale compoziției filmului lacrimal

Medicația - antidepresivele, antihipertensivele, antiaritmicele, antiulceroase, antihistaminicele, diureticele, hormonii și imunosupresoarele pot inhiba producerea de lacrimi

Condițiile de mediu - joacă un rol important in favorizarea apariției acestei boli a erei moderne și tehnologice, importanța lor fiind exacerbată în condițiile actuale de pandemie în care accentul se pune pe activitățile on-line pentru populația din toate categoriile de vârstă, rasă, sex sau statut social

Factorii de mediu - Staționarea in medii nesănătoase: aer condiționat, ventilație excesivă, temperatură ridicată, umiditate scăzută, lucru la cuptoare..., poate transforma un disconfort tranzitoriu într-o uscăciune patologică reală

Activitățile ce solicita atentie prelungita - activități de muncă sau de agrement care necesită vigilență, cum ar fi munca pe calculator, jocuri video, lectură..., reduce clipirea ceea ce are ca rezultat alterarea distribuției lacrimilor favorizând evaporararea filmului lacrimal

Intervenții chirurgicale și parachirurgicale - pot determina deteriorari anatomice, care pot provoca ochi uscat. În aceste cazuri, o intervenție terapeutică neefectuată în timp util poate provoca o cronicizare a acestei stări transformând-o într-o uscăciune patologică reală.

Diagnostic:

Diagnosticul Sindromului de ochi uscat este relativ simplu și non-invaziv fiind reprezentat de:

• metode obiective, diagnosticul paraclinic (măsurarea acuității vizuale, TBUT – testul care măsoară timpul de rupere al filmului lacrimal, colorația cu fluoresceină FBUT a peliculei filmului lacrimal, termografia, măsurarea osmolarității lacrimale, rata de evaporarea a lacrimilor,etc )
• metode subiectiecare evalueaza gravitatea bolii in functie de frecventa si numarul simptomelor suferite si exprimate de pacient(Chestionare de evaluare, OSDI – Indicele de boală a suprafeței oculare).

Medicul oftalmolog este cel care dispune de aparatura necesara pentru diagnosticul acestei afecțiuni, deci conduita corecta a pacientului este prezentarea într-un cabinet oftalmologic, de urgenta sau cu trimitere de la medicul de familie.

Ar trebui sa va adresați medicului oftalmolog pentru diagnostic și tratament daca aveti unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos, frecvent(zilnic) și constant în ultima perioadă de timp(săptămână, lună):

Simptomele sunt numeroase, toate legate de modificări ale suprafeței oculare:

• Senzație de nisip sau corp străin în ochi
• Senzație de arsură
• Mâncărime
• Fotofobie (sensibilitate la lumină)
• Dificultate în deschiderea pleoapelor la trezire
• Senzație de ochi umed, hiperlăcrimare
• Clipire cu dificultate
• Vedere încețoșată care dispare după clipire

Simptomele pot fi exacerbate de condiții de mediu deosebit de nefavorabile, cum ar fi expunerea la vânt, prezența fumului, a aerului condiționat, a încălzirii excesive sau în timpul utilizării motoretelor dar și în prezența smogului.

Medicul poate observa adesea așa-numitul ochi roșu care este asociat cu ochiul uscat atunci când este stabilită o stare inflamatorie sau o modificare a filmului lacrimal.