Sindromul de ochi uscat - Afectiune actuala si frecventa
Sindromul de ochi uscat este o afecțiune oculară comună, cu incidență crescută în ultimii ani, care constă în afectarea filmului lacrimal și a carei importanță este adesea subestimată.
Definiția sa științifică este următoarea:
"Ochiul uscat este o boală multifactorială a suprafeței ochiului caracterizată printr-o pierdere a homeostaziei filmului lacrimal și însoțită de simptome oculare, în care instabilitatea și hiperosmolaritatea filmului lacrimal, inflamația și leziunile suprafeței ochiului și anomaliile neurosenzoriale joacă roluri etiologice"
(Raportul Works-shopului de Sindrom de ochi uscat al societății americane TFOS – Societatea de Film lacrimal Ocular, DEWS 2017)
Deci sindromul de ochi uscat nu este doar un disconfort, este o afecțiune complexă care trebuie să fie prevenită, diagnosticată și tratată.
Ce este filmul lacrimal și care sunt rolurile sale?
Filmul lacrimal este compus din 3 straturi:
- mucinic: in contact direct cu suprafata corneană
- apos – intermediar: cel mai gros dintre cele trei straturi
- lipidic - la exterior: in contact direct cu mediul extern
Fiecare strat are un rol specific:
- stratul mucinic: ajută la aderența și repartizarea uniformă a stratului apos pe suprafața corneeană
- stratul apos: este vehicul pentru nutrienți, oxigen și conține multe substanțe cu caracter protector, cum ar fi unele imunoglobuline ale sistemului imunitar
- stratul lipidic: are rol de a limita frecarea și evaporarea excesive si trebuie distribuit continuu pe suprafața oculara, prin clipit, deoarece tinde să se conglomereze așa cum se întamplă cu grăsimea suspendată într-un vas cu lichid
Clasificarea principală a Sindromului de ochi uscat este făcută prin împărțirea în doua mari categorii:
- Sindrom de ochi uscat prin deficit apos: : datorată secreției lacrimale reduse( sindrom Sogren sau deficințe ale glandelor lacrimale, reflex lacrimal blocat, canale lacrimale blocate sau medicație sistemică inhibitorie)
- Sindrom de ochi uscat evaporativ: datorată evaporarii excesive, care la randul sau poate fi din cauze intrinseci (disfunctia glandelor lacrimale, defecte de închidere a pleoapelor, folosirea unor medicamente, rată scazută de clipire) sau extrinseci (deficit de vitamina A, folosirea lentilelor de contact, boli ale suprafeței oculare, cum sunt alergiile, conservanții din picăturile oftalmologice)
Cea din urmă se întâlnește cel mai frecvent.
Cauzele care contribuie la apariția sindromului de ochi uscat sunt numeroase:
Varsta înaintată - odata cu trecerea anilor glandele lacrimale se atrofiaza determinand alteratarea progresiva a calității filmului lacrimal
Menopauza - la femeile care trec prin aceasta etapă, datorita dezechilibrelor hormonale, glandele lacrimale sufera o atrofie progresiva
Lentilele de contact - utilizarea lor prelungită determina creșterea evaporararii lacrimilor ceea ce induce alterări ale suprafeței oculare
Afecțiuni ale pleopelor - inflamația cronică a pleoapelor - blefarita care, prin afectarea anumitor glande determina modificări ale compoziției filmului lacrimal
Medicația - antidepresivele, antihipertensivele, antiaritmicele, antiulceroase, antihistaminicele, diureticele, hormonii și imunosupresoarele pot inhiba producerea de lacrimi
Condițiile de mediu - joacă un rol important in favorizarea apariției acestei boli a erei moderne și tehnologice, importanța lor fiind exacerbată în condițiile actuale de pandemie în care accentul se pune pe activitățile on-line pentru populația din toate categoriile de vârstă, rasă, sex sau statut social
Factorii de mediu - Staționarea in medii nesănătoase: aer condiționat, ventilație excesivă, temperatură ridicată, umiditate scăzută, lucru la cuptoare..., poate transforma un disconfort tranzitoriu într-o uscăciune patologică reală
Activitățile ce solicita atentie prelungita - activități de muncă sau de agrement care necesită vigilență, cum ar fi munca pe calculator, jocuri video, lectură..., reduce clipirea ceea ce are ca rezultat alterarea distribuției lacrimilor favorizând evaporararea filmului lacrimal
Intervenții chirurgicale și parachirurgicale - pot determina deteriorari anatomice, care pot provoca ochi uscat. În aceste cazuri, o intervenție terapeutică neefectuată în timp util poate provoca o cronicizare a acestei stări transformând-o într-o uscăciune patologică reală.
Diagnostic:
Diagnosticul Sindromului de ochi uscat este relativ simplu și non-invaziv fiind reprezentat de:
- metode obiective, diagnosticul paraclinic (măsurarea acuității vizuale, TBUT – testul care măsoară timpul de rupere al filmului lacrimal, colorația cu fluoresceină FBUT a peliculei filmului lacrimal, termografia, măsurarea osmolarității lacrimale, rata de evaporarea a lacrimilor,etc )
- metode subiectiecare evalueaza gravitatea bolii in functie de frecventa si numarul simptomelor suferite si exprimate de pacient(Chestionare de evaluare, OSDI – Indicele de boală a suprafeței oculare).
Medicul oftalmolog este cel care dispune de aparatura necesara pentru diagnosticul acestei afecțiuni, deci conduita corecta a pacientului este prezentarea într-un cabinet oftalmologic, de urgenta sau cu trimitere de la medicul de familie.
Ar trebui sa va adresați medicului oftalmolog pentru diagnostic și tratament daca aveti unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos, frecvent(zilnic) și constant în ultima perioadă de timp(săptămână, lună):
Simptomele sunt numeroase, toate legate de modificări ale suprafeței oculare:
- Senzație de nisip sau corp străin în ochi
- Senzație de arsură
- Mâncărime
- Fotofobie (sensibilitate la lumină)
- Dificultate în deschiderea pleoapelor la trezire
- Senzație de ochi umed, hiperlăcrimare
- Clipire cu dificultate
- Vedere încețoșată care dispare după clipire
Simptomele pot fi exacerbate de condiții de mediu deosebit de nefavorabile, cum ar fi expunerea la vânt, prezența fumului, a aerului condiționat, a încălzirii excesive sau în timpul utilizării motoretelor dar și în prezența smogului.
Medicul poate observa adesea așa-numitul ochi roșu care este asociat cu ochiul uscat atunci când este stabilită o stare inflamatorie sau o modificare a filmului lacrimal.
Terapia constă în substituirea secreției lacrimale cu picături sau geluri oftalmice cu acțiune hidratantă și lubrifiantă.
Există o multitudine de lacrimi artificiale, simple sau care conțin mai multe principii active.
Gold standardul tratamentului de substituție lacrimală este folosirea Acidului hialuronic care are proprietăți nu doar de lubrefiere a suprafeței oculare dar și de vindecare mai rapidă a leziunilor corneene și chiar anti-inflamatorii.
Recent există pe piață forme mai stabile de acid hialuronic, si anume lacrimi artificiale cu acid hialurionic cross-linkat care are compoziția de 6 ori mai stabilă decât cel obișnuit, oferind pacienților o remanență mai lungă pe suprafața ochiului, o lubrefiere mai intensă, o stabilitate crescută și o vindecare mai accentuată a rănilor corneene.
Cu toate acestea, atunci când, ochiul uscat este însoțit de fenomene inflamatorii (ochi roșu), utilizarea exclusivă a unui hidratant și lubrifiant artificial poate fi insuficientă.
În acest caz, oftalmologul va alege un produs care combină efectul lubrifiant și hidratant cu un antiinflamator, deosebit de util pentru a reduce această complicație.
Prin urmare, este necesar un diagnostic precis realizat de către medicul oftalmolog.