Cataracta este o afectiune caracterizata prin opacifierea progresivă a cristalinului, avand ca rezultat scaderea vederii. Cristalinul este una din lentilele ochiului, aflat în interiorul acestuia, chiar în spatele irisului și intervine in mecanismul focalizarii imaginii pe retina.

Dacă nu ar fi chirurgia, cataracta ar fi principala cauza a orbirii la persoane de peste 60 de ani, fără a face distincție între țările bogate și cele sărace. Pentru a confirma acest lucru, doar gândiți-vă că aproximativ 50% din populația de peste 65 de ani dezvoltă cataractă și că, începând cu 75 de ani, acest procent poate depăși 90%.

Clasificari

Exista numeroase criterii de clasificare a cataractelor. Dintre acestea, mai importante sunt:

Varsta

• congenitale: prezente la naștere
• infantile: opacități depistate în primul an de viață
• juvenile: apar în adolescență
• legate de vârsta: apar după varsta de 50 ani

Cauza:

• congenitale
• dobândite
  • primitive: legate de vârstă
  • secundare: asociate unor boli generale sau oculare

Deși cauzele nu sunt pe deplin elucidate există însă numeroși factori de risc pentru apariția bolii care nu trebuie ignorați:

• vârsta: incidența crește odată cu înaintarea în vârstă, această afecțiune încadrându-se în contextul general de îmbătrânire a organismului
• expunerea la lumina solară: s-a constatat o frecvență crescută la populația din zone geografice cu expunere mai mare la lumina solară ( Africa, India, etc) și care aparține anumitor meserii ( pescar, navigator, pilot, etc)
• carențe alimentare de anumiți nutrienți – agenți antioxidanți (vitamine C și E, carotenoizi) sau precursori ai acestora
• diabetul zaharat : crește riscul apariției cataractei la bolnavii de peste 45 ani
• oxigenoterapia
• boli oculare: glaucomul și tratamentul antiglaucomatos topic cu parasimpaticomimetice sau cel chirurgical; miopia
• alte cauze: consumatorii cronici de alcool, fumătorii

Fiziopatologie:

La subiecții tineri cristalinul este transparent, deoarece proteinele care fac parte din compoziția sa au o structură care permite menținerea transparenței sale.

Menținerea transparenței cristalinului presupune desfășurarea normală a unui ansamblu de procese biochimice și biofizice, precum și păstrarea integrității sale morfologice.

Cristalinul este permanent expus luminii, absorbind o parte din energia luminoasă pentru realizarea reacțiilor de fotosensibiliate tip I (nu necesită obligatoriu prezența oxigenului), ce conduc la apariția radicalilor liberi- RL ( specii moleculare reactive).

În mod normal, cristalinul posedă sisteme specifice de protecție contra RL, mai numeroase în celulele tinere, odată însă cu înaintarea în vârstă și cu îmbătrânirea, protecția antioxidantă a acestor structuri scade.

În timpul fenomenelor de oxidare, proteine din cristalin sunt modificate, pierzându-și caracteristicile fizico-chimice și provocând opacifierea acestuia(apariția cataractei).

În timpul fenomenelor de oxidare, proteine din cristalin sunt modificate, pierzându-și caracteristicile fizico-chimice și provocând opacifierea acestuia(apariția cataractei).

Tabloul clinic:

Pentru a vă imagina care este rezultatul acestor procese, încercați doar să priviți printr-un geam mat sau aburit, astfel veți putea verifica principalele modificari vizuale pe care le întâmpină pacientul cu cataractă.

Simptomele depind de intensitatea opacefierilor, de densitatea si localizarea acestora.

Manifestari subiective:

1. Scăderea acuității vizuale (AV): este cel mai frecvent și mai important simptom și cea mai frecventa cauză pentru care pacienții solicită un consult oftalmologic. Scăderea AV este progresivă, cu perioade evolutive ce pot alterna cu perioade staționare.
2. Ebluisarea: scăderea bruscă a AV atunci când pacientul cu cataractă privește o sursă intens luminată
3. Diminuarea sensibilității la contrast: poate fi percepută de pacient că o ‘ încețoșare a vederii’ sau ca ‘ un văl albicios’ ce acoperă imaginea
4. Diplopia sau polyopia monoculară : perceperea cu ochiul afectat a unui obiect în două sau mai multe exemplare.
5. Miodezopsii: perceperea de puncte negre, fixe în câmpul vizual.
6. 6) Alte manifestări: aberații cromatice ( perceperea obiectelor cu o tentă gălbuie sau maronie), halouri colorate în jurul surselor luminoase, distorsionarea imaginii obiectelor.

Manifestari obiective:

Din cauza localizării modificărilor la nivelul cristalinului, cel mai frecvent acestea nu sunt vizibile la o simplă examinare a pacientului, ‘ la lumina zilei’.

Uneori se poate observa doar o tentă albicioasă în zona pupilară ( în cazul cataractelor avansate) - leucocorie.

Cristalinul și modificările de transparentă cristaliniana sunt examinate cu ajutorul unor aparate și tehnici de diagnostic oftalmologic cum sunt: biomicroscopia, examenul luminii pupilare și al fundului de ochi

Tratamentul

Ținând cont de faptul că modificările degenerative instalate la nivelul cristalinului nu beneficiază în prezent de tratament curativ ( opacitățile cristaliniene odată apărute nu trec, ci evoluează), se consideră că tratamentul cataractei este exclusiv chirurgical.

Până la momentul efectuării intervenției chirurgicale, sau în cazul unei contra-indicații a acestei intervenții pacientul poate beneficia de măsuri igieno-dietetice, schimbarea stilului de viață în unul mai sănătos precum și de un tratament medicamentos adjuvant.

Profilactic: pentru a întârzia/opri apariția modificărilor degenerative cristaliniene se recomandă:

• Protejarea ochilor de radiațiile solare nocive UV A și UV B cu ochelari de soare, ochelari de vedere sau lentile de contact cu protecție uv
• Alimentație bogată în antioxidanți sau precursori ai acestora
• Renunțarea la fumat și la consumul de alcool
• Coliruri anticataractogene : când există indicația unui tratament local sau/și general cu anumiți compuși farmacologici cunoscuți a avea efect cataractogen.

Tratamentul medical: În funcție de stadiul clinic, evolutiv și de perspectiva unei eventuale intervenții chirurgicale, poate fi reprezentat de :

1) Coliruri anticataractogene: indicate pentru cataractele aflate în faze incipiente, când în mecanismele patogenice pot fi incriminate dezechilibre metabolice cristaliniene și ale balanței radicali liberi-antioxidanti, iar leziunile pot fi reversibile.

Pe piață există diverse coliruri utilizate în prezent pentru tratamentul medical al cataractei. Acestea conțin :

• ioduri (de sodiu, de potasiu, de rubidiu)
• vitamine antioxidante (din grupul C,E și A)
• electroliți și alți compuși necesari metabolismului cristalinian normal( Ca, K, Mn, Se, viț. B1, etc)

2) Tratament general cu antioxidanți