Lumina reflectată de obiecte intră în ochi prin cornee, pupila și lentila, încheind traseul pe retină.
Corneea este prima lentilă care întâlnește lumina, funcționează în mod corespunzător și converge razele de lumină în ochi.
Irisul poartă în centrul său pupila, constituie o diafragmă care, în funcție de lumina ambientală, este capabilă să reglementeze cantitatea care intră în ochi, afectând astfel și adâncimea câmpului.
Fâcând acest lucru irisul se asigură că lumina ajunge la celulele cu conuri(pentru vedrea în lumină puternică) sau la cele cu bastonașe(vedere alb-negru, ușor distinctă, dar utilă pentru orientarea în lumină întunecată).
Cristalinul este o lentilă flexibilă care vă permite să vă concentrați asupra obiectelor.
Lumina ajunge apoi la retină care est capabilă să transforme un semnal luminos într-un semnal electric.
Pentru a putea fi percepute imaginile este necesar ca impulsul electric să fie transportat cu ajutorul nervului optic către creier pentru a fi prelucrat.
Având în vedere structura și funcționarea sa, ochiul este adesea comparat cu o cameră foto, așa cum puteți vedea în imaginea de mai jos:
Cornea: lentilă exterioară și fixă
Iris: diafragma care ajustează cantitatea de lumină care pătrunde în interiorul camerei
Cristalinul: grupul de lentile mobile utile pentru focalizare.
Retina: senzorul camerei digitale capabil să transforme un semnal luminos într-un semnal electric.
Nervul Optic: cablul de legătură prin care stimulul nervos ajunge la creier.
Creierul: computerul, unde imaginea este procesată și în cele din urmă percepută.